Liliacul și zambila
parcă ieri, au înflorit
baba Tanța și Rafila
ți-au vorbit de infinit

Veșnicia, măiculiță
e un fel de vino-ncoa!
multe stele-s pe uliță,
să nu mergi tu după ea!

Cu zăbavă, trec în casă
vremea e de primăveri
lângă, maica mea frumoasă
sfatul, iute, să i-l ceri...

Mamă, știi, ți-am zis eu ție
că aș vrea păstor să fiu
ea îl strânge lângă ie
pe feciorul tineriu...

Îl privește de la pleoapă
pe fiuțul mult frumos
șapte ani au fost să-încapă
(lângă fiul cel sfios.)

Vrei să fii, păstor, lui mama?
”Oile vreau să le duc
unde-începe dealul, coama,
și să stau pe lângă nuc...”

Ce să faci sub nuc, Emile?
”Vreau să zac, și oile
să tot pască prea umile
unde-încep culorile...”

Ce culori? ”De-azur, e cerul
iarba verde, de smarald
vreau să văd cum bate gerul
sau cum razele mă scald...”

”Să îmi duc, măruntă, oaia
pe pășune și sub flori,
când, din cer, o bate ploaia,
ne-om retrage, cu fiori!”

Pe la stâna noastră mare
și în țarc acoperit
să le las pe fiecare
când s-o-întuneca, ”subit...”

”Ce ai zis? ”Subit?” lui mama?”
”O să fiu păstor și scrib...”
”Să te-acopăr cu năframa!
Nu te prinză niciun hrib!!!”

”O, mămucă, lumea asta
E, întreagă, ca un cer!
Ori, cum vezi, matale, coasta,
Și cu dealul cel stingher...”

”Chiar ești ”scrib”, băiatul mamei!
Nu îi hi ca un oier!”
”Ba mă fac, oier, năframei
Și cu glasul cam stingher...”

Vreau să scriu o poezie
Ce-i mai lungă ca un deal!
”Să o ții, ascunsă-n ie
S-o citești, mămucă, val!”

Și să fie lungă, lungă,
Cât e valea cu cireși
Valuri spală pe la strungă
Chiar la ultimii plăieși...

De, o curge apă multă
Dă la ploaie Dumnezeu
Ploaia, omul și-l ascultă
Valuri curgă, ceruleu...

”Ceruleu ai spus, Emile?”
Vreau o fată, ca nicicând...
Și călcâiul lui Ahile
Fie-mi fata, după gând...

”Vrei o fată?” Ca niciuna
Și să aibă-un păr frumos...
Auriu, frumos, ca luna
Mere roșii cad pe jos...

Vreau o fată naltă, albă
Și să aibă-un chip brudiu
Și mai mândră ca o salbă
Fie-i părul auriu!

”Vrei o fată?” Da, mămucă
Pe când am vreo paișpe ani...
S-o găsesc, brudiu, o-aducă
Chiar la stână, doi ciobani.

Și să steie,-n stâni, cu mine
Să îmi fie de-ajutor...
De o vrea, mi-o fi soție
Când oi crește mărișor...

Fie fata-o soră bună
Mai târziu, s-o mărita
S-o cunun cu sori și-o lună
Și s-o cresc mireasa mea...

Dau-aș zvon în șapte sate
Că, brudiu, m-am însurat
Și, cu oile tărcate,
Numai ei m-am dedicat...

”Chiar ești scrib...” Nu sunt, mămucă
numai oile îmi știu
dorul meu imens de ducă
și dorința-mi de pustiu...

Să tot stau, la nucul mare,
poezii să scriu, de pot!
Și de-o fi o Sărbătoare
steie oile, de tot...

Să mă vază, cu creionul,
cum poeme desenez,
fluierul și Sfânt Ionul
să mă afle, cum mă vezi!

Și să zac, voios, când fata
dinspre stâni, iar, m-o striga
cum întoarce vântul roata
să mă-întorc, la mândra mea!

Să mă `ieie de chieptare
să mă-învăluie, cu ea
și de-o fi o sărbătoare
o ști numai mândra mea!

Să mă prinză de cămașă
pălăria de luat
un copil, încă, în fașă
m-am tot dus și însurat!

Că o văd, încă, pe-acuma
e mai mândră, tot la meri
s-o lăsa,-în-curând cu bruma,
și pe bietele-mi de vreri...

”Dacă vrei o nevestică
Mai frumoasă, decât știu,
Pe la grai, o turturică
Pe la păr, un vânt brudiu,

Lasă, iute, păstoritul
Mută-te... mai la câmpii!
Nu-i de tine mult-iubitul
Dacă vrei a ciobăni...

Lasă, oile în pace
Nu te du după visări
Ca și puiul, din găoace,
Prin atâtea exprimări...

Dacă vrei o fată scumpă
Lasă visul și fii scrib
Nu cumva un cer să rumpă
Visul tău de pe la crib.”

”Dacă vrei, o fată mândră
Lasă oile-altcuiva
Lasă nucii și sub tundră
Lasă fluierul... și-om sta

La câmpie, unde rostul
Este mult mai liniștit
Și-o începe, răul, postul
Daca-ai sta la ciobănit.”

”Lasă oile în pace
Dacă vrei cioban a hi
Și ca omul cel rapace
Mai coboară-înspre câmpii...”

Spre câmpie, fata dulce
Îndelung te-o aștepta
Unde străzile-s în cruce
Drumuri vechi și viața ta...

De privești, târziu, la stele
Drumuri vechi poți ca să vezi
Să te rogi, Emil, la ele,
Și în Dumnezeu să crezi!

De cobori, mai la câmpie
Domnul, fata îți va da...
Și trudind cu hărnicie
Pe la ea,-îndelung vei vrea...

Și te-o însura un popă
Mai bătrân și năcăjit...
”Totul e doar o sincopă!”
”Ce zici, mamă? S-obosit...”

”Că eu vreau, în deal, cu turma
Pe la nuci, lungit, să zac
Să văd mieii, să iau urmă
Ursului mereu posac...

Și c-un fluier, dobitoace
O să-mi vină, în alai
Gloata mare, prin băltoace
După mine-s ca un scai!

Mii de animale blânde
ca prin vrajă, s-or lega
Oile, mereu plângânde,
Vulpea, lupul, iedera!

N-o să plec, acum, din munte
Dar, odată, doi ciobani
O s-aducă-o fată, iute
Că-i plătesc cu gologani...

Și o iau de soață, mare
Pe fătuța ce-o veni
Și a `hi o sărbătoare
Când frumoasă s-o-nturni...”

Dar să fie spicul galbin
capul ei brudiu, regesc
i-oi tot da și paișpe salbe
pentru drumul pământesc.

Că, de m-o iubi femeia,
Sus în stână o să `mân!
și ne-o cununa scânteia
focului de săptămâni...”

”Oi fi fericit, mămucă,
Cu muierea mea, cu tot,
Când sunt zilele pe ducă
M-oi ruga lui Savaot.

Să mă ție lângă dânsa
Și cu mine, încă, `hi
Cât să fie, cașul, brânza
Îndeajuns și la copii.”

Și om `mere la soroace
Pe la nouăzeci de ani
Ca și ploaia cea rapace
Ce nu vinde pe doi bani.

Că a mea o `hi, mămucă
Cea mai scumpă dintre flori
Și oi `hi cu ea, pe ducă,
Înspre primăveri sau zori...

Că o fi, întruna, ziuă
Dacă eu m-oi însura
Cu femeia, și brudiuă
Este doamna, mândra mea!

”O s-o țiu ca pe o floare
Cea mai scumpă pe la stâni
Și va fi ca o serbare
Printre oi, cu fata, `mâni!

Lasă, mamă, gura lumii
Că-s fiu bun, ca de cioban,
Dau un ban în codrul mumii
Un tain unui prostan.”

Ca să-mi fie de noroace
Să nu bată vântul rău!
”Ciobăniță nu o face!
Că ți-o ia vreun nătărău...”

”Lasă muntele, Emile
Pentru alții, el, o hi!
Te iubesc, plângând, umile
Toate bocetele-mi, mii...”

***

”Te visez...” Aud ecouri
Și, mult, tare, mă-înspăimânt
Multă ploaie pe la nouri
Nu mă udă pe veșmânt...

Că doar ea, mergând, tăcută
La câmpie, pe la șes...
”Soarta-i grea și prefăcută
Și-un moment, te-am înțeles...”


Poezia are 59 de strofe, inspirate din fragmentul
de la începutul romanului ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului”, Iulia ELIZE, Ed. Pim, 2020