odată un flutur alb princiar umbla
dintr-o fâlfâire în alta pe deasupra
corolelor deschise poetic amețit de
atâtea parfumuri pline de ispite
amușinând când în dreapta când
în stânga colorându-se și decolorându-se
după cum degusta polenul zburdalnic
satisfăcut de viață cu atât mai mult că
nu avea timp de pierdut
bezmetic de prea risipite dorințe
se agăță cu aripa dreaptă de un scaiete
căzut în dizgrația câmpului
în încercarea de a se salva rămase într-o aripă
plăpând aparat de zbor prăbușit
durerea sa ofili toate florile
se stârni o ploaie măruntă de lacrimi dumnezeiești
mici perle perforară aripa cea bună
atunci fluturi mici se desprinseră
trecură de partea cealaltă a toracelui
și se uniră în construirea aripii lipsă

un flutur filigranat se înălță deasupra imaginației