Prezența ta este cea mai frumoasă
atunci când nu ești.

Lipsit de trup, nedesăvârșit de existență,
cu adâncul înfăptuit din înalt
și nesfârșitul din laterale
dezlegat de direcții...

Nu mă pot asemui chipului tău!

Privirea cu care caut să te descopăr
în adâncul propriei mele privirii
purtată de nesfârșirea luminii
din întunericul ce o naște
nu te poate vedea.

Însă, din umbre cresc în mine
frumusețile prezenței în care nu ești.