astăzi mi-am propus iar hârtie
și cerneala-n culoare ca de sânge regesc,
să fumez din jointul peniței litere mici
fără majuscule de să-mi sară în aer prețul în piața poeziei,
încerc să mor puțin,
să am de unde renaște-n cuvânt
și a iubi sânul femeii din mine,
albul țipă însă de lipsa stihiei în stih
sunt un mărunt și nu pot ivi furtuna
în șoapta abia a slovelor mele

din piscul muntelui nimicniciei
sisifica piatră a sinelui se prăvale pe versantul opus
spre poalele fustelor femeii cu poate puțin nemaifost,
speranță devânzare pe taraba cuvintelor

azi ziua are puțin întuneric
și nu prea văd să scriu, n-am lampă cu gaz pe foc
să ard cu flăcări la gură
să incendiez albul în culoarea seninului
cerului de deasupra unui ghiocel,
să picure soare din călimară-n hârtie

azi mi-am propus cuvinte
și câtă-n soare și în stele nemurire oleacă
cu litere mici pipăind majuscul de dumnezeu,
iarna așază hârtie pe morminte
a scrie pe cei încă de deasupra,
îmi primesc în odaie epitaful, îi e frig pe afară fără moarte

scriu, Doamne, scriu într-o facere a nefacerii de Om
ci de literă prunc,
ieșindu-mi ca abur în iarnă pe gură,
iarna care-mi poartă minuscula spusă
pe zăpezi afrodisiace,
pe sănii amorez al hârtiei de zăpadă
tranșată ca un porc de Crăciun de oamenii de la Salubritate

în altă ordine de oglinzi
stăteam rezemat în icoana proprie