Goneşte timpul către amurgire
Şi către zori aceia de vecie
La Dumnezeu acasă duh să-mi fie
Ducând în raclă sângele-n fiire.

Ci încă-n trai, eşti o fotografie,
Pierdută-n zări, te am doar în scriire
Şi aţa Ariadnei e subţire
Rupându-se ades o-nnod când zi e.

Olimpul e o noapte unde Zeus
Îşi lasă umbra-n zidul lui Hristos
Şi între ei pe-altare grabnic eu-s.

M-ascund în al tulipelor frumos
Şi singur a porni spre moarte greu-s
A pitula de stele drum de jos.