mă dor oasele cuvintelor
căluții de mare sunt astăzi iele
în sânul mării
se tulbură alge și crabi
doar stabilipozii rămân reci
turme odihnindu-se după călătorii marinărești

povestește-mi de câte ori te-ai iubit cu marea
și m-ai trădat pentru alunecări în adânc
ai trecut printre bancurile de pești
cum odinioară amândoi
de mână pe străzile pe unde
și ovidius și-a lăsat poeziile ca dârele de melci

înot în poezie marea mea albastră
și-mi trece orice durere