Vărsam urcior umplut cu timp feeric
În respiraţia din cupa stângă
De a ta inimă fiindu-mi lângă
Doar că la dreapta-n piept de basm eteric.

Venea pe căi şi lacrima nătângă
Să plouă în obraz de întuneric
În noaptea udă de păcatul sferic
În cercul celor Mărul să îl plângă.

Îţi cunoşteam a ta tăcere-ntreagă
Suită dintr-un trai anterior
În mustul bun din liniştea de fragă.

Era un dumnezeu pe la izvor
Din munte apa vie să extragă
Iar piatra tot cădea interior.