Nimic nu poate stinge iubirile spontane
Din ceruri apărute sau poate din infern.
Se nasc din frumusețe sau aparențe vane,
Dar toate-aprind în suflet un foc părând etern.

Când ard cuptoare-n tine, ca-n miezul Terrei noastre
Și când topești în flăcări simțiri de ne-nțeles,
Prin ele legea vieții de conservări măiastre
Își face datoria, iar tu ești alt ales...

Dacă iubirea poate să miște sori și stele,
Dacă ea are legea să-mbine ce-i ceresc,
Cum oare eu, atomul, ce aparțin de ele,
Cum să-mi ucid instinctul și legi să ocolesc ?

Azi iată-ne-ntr-un codru cu pajiști din poveste
Unde-mprejur sunt tei cu flori bine-ncărcați...
Noi doi culcați pe iarbă, vrăjiți de tot ce este,
Beți de parfum, la umbră, dormim îmbrățișați.

Glen Ellyn, 25 mai 2024