de data asta am să te mîngîi să aluneci pe vîrfurile degetelor mele
ca o pasăre care a prins un curent de aer cald și plutește
în așteptarea fluturilor de noapte
să-și hrănească sînii

așa te lași în picaj pînă febra mea se face aisberguri pe frunte
și zebrele au pătrățele în loc de dungi să traversezi
dintr-o parte în alta a ta ca într-un șotron cu norocul
să nu mai vorbim de amoruri urbane
în care suntem legați ca niște isuși de locul de muncă

aș putea fi un colecționar al șervețelelor în care ai plîns
că nu știu cum să ne amestecăm durerile
și să ne înțelegem ca un cal cu sălbăticia
poți citi asta ca libertate și dragoste

dragostea asta care ne poartă prin noapte cu lanterne oarbe
și doar pipăitul și îmbrățișările ne arată drumul
prinși într-un dans nebun într-o lume serioasă.