aerul pe care îl respiri
este doar timp îmbătrânit pe zilele
și anii unui moment
anii trec
dar momentele se întorc mereu
le auzi pașii în camera vecină

dar tu iubești cu aceeași simplitate
de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat
ești proprietarul absolut al raiului tău
cu rugina trandafirie a dezamăgirii
cu trandafirul cu spinii lui de aur
care îți sfâșie pielea
știi că de acolo vine poezia

în nopţile fierbinţi ale singurătăţii
îți simt mâna pe umăr
tu paznic al umbrelor mele
și poezia mea