mă latră noaptea
ca un câine mușcat
mușcător
mă sfâșâie trecerea prin
viață ca un câine
turbat
rupând fâșii din mine
mă moare gândul
care abia se naște cu
o sabie în mână
cuvinte decapitate
clipe spânzurate
frunze mutilate
mă latră toamna
cu copacii ca niște
spânzurători
în care se leagănă păsările
și e vânt în oasele mele
lipit de cartilaje
lipit de sânge
încleiat
mă doare viața ca un
topor înfipt în țeastă
dar pășesc înainte
ca un soldat cu
o armă în mână
împușcând durerea.