pereți de cristal gros pe care fascicolul se întinde leneș ca o țestoasă la soare
nu văd dincolo
dincolo nu-i
dacă n-ar fi închis ochii înăuntrul mi-ar fi fost de ajuns
dar... vezi tu...
...tu vezi?!
am călcat din greșeală o emoție reală
și s-a rupt ca o ramă de ochelari
azi stau cu fundul pe artificiale deducții asupra iubirii
cu mâinile sprijinindu-mi umbra chipului tău încă pe-al meu lipit
zac
nu-s mai mult decât țestoasa luminii
nu văd dincolo ajută-mă de dincolo
perete e și tavanul?