Cu uterul prin centru mă plimbam,
Mă pomenisem iarăși tot pe scară,
Tu te uitai la mine într-o doară,
Aceeiași doi străini din Amsterdam...

Cum într-o doară ne făceam din ochi,
Și uterul cu noi se legăna,
Așa mă apucase un deochi,
Că parcă ploaia-n uter atîrna.

Prin uterul cu uși întredeschise,
Ne bate vîntul dintre două stații,
Și nici un membru al acestei nații,
Nu ne percepe patimile prinse...

Eu îmi doream cumplit, așa... în gînd
Că vom ajunge acasă pe-ntuneric,
Pe scară-i frig și tot extrapolînd,
Tu mă omori zicînd că sînt veneric.

Aprinzi feștila, totul are sens,
Penicilina mă așteaptă-n prag,
Un gînd devine însă tot mai dens,
Să te privesc în uter și să trag!