Intre trecut și prezent ne înghite uitarea
- Dacă am fi știut, dacă am fi avut măcar vreo idee...
( ne bun la nimic, torturat, vreau să strig
când te văd dus în larg, întins pe-o brancardă,
cu-n satrap drept tâmplar -urmat de o hoardă-
ce-i gata să taie, avid și hain,
din ce ți-a rămas înscris în destin).

O iubești, nu-i nimic, ea știe pesemne
dar nimeni nu poate, nu vrea s-o îndemne
când cu sticla de vin, cu chibritul în vânt
Frigul te trage adânc în pământ.

Intre trecut și prezent te înghite uitarea
La tot ce-ai visat te-a-nșelat ghicitoarea
Trădat de un înger pe-un lujer de fum
Zăpada dă să te-nghită ...postum.

O iubești, nu-i nimica, spune-i, fă-i semne...
-Pune-ți costumul și nu te mai teme!



* Poezia dupa care s-a făcut imitația:

Nunta de semne

de Florian Silisteanu

Între rădașcă și pom am lepădat într-o zi depărtarea
- Dacă Isus ar fi fost femeie......
( e nebun, e nebun, învățați-l despre frig,
duceți-l în larg și lăsați semnul de șapte să ardă;
chemați de urgență tâmplarul și dați-i o bardă
să taie în carne de lemn și-n destin
culoarea aceasta vândută de vin).

O iubesc, le spuneam, și ea știe, se teme de semne
Îngerul meu trădător stă ascuns printre lemne
un chibrit, o sticlă de vin și atât
Aprind frigul adânc în pământ.

Între rădașcă și pom am lepădat într-o zi depărtarea
Femeia pe care-o iubeam mă-nșelase cu vântul și marea
De atunci trădătorul de înger umblă-n costum
Sunt un mire al zăpezii.....postum.

O iubesc, le spuneam, și ea știe, se teme...
- Să înceapă odată nunta aceasta de semne!