Despre inimă, ar fi bine să trăim uneori, cum doar caii în somnul lor sprijinit .
Despre singura inimă răsturnată, numai bărbatul cunoaște taina îmbrăcatei în negru.
Cât despre uitare, doar inelul din care ies umerii timpului ar putea să vorbească, să... vorbească.
Sunt goi!
Ca străinul ce intră-n orașul cu o singură margine.

Nimeni nu știe de unde sosește, ci doar încotro se îndreaptă.
Sigur că pe aici pe site se pun uneori, la recomandate, și viețile sfinților- doar muritorii o pot face!...sunt cenzori.

Pentru că în doar noaptea asta, am ascuns sub clopotul spart al uitării,Timpul, caut orașul spre dimineața altui poem.
Așteaptă-mă...încă îl scriu