eram in autobuz si ma gandeam la faza aia cu spartul pasarilor
adica ceva in genul ar trebui sa urcam sus de tot
cam acolo pe unde se afla gura lui Dumnezeu


sa aruncam cu tot felul in spaima lor eterna lor
ingandurarea lor
eterna pana s-ar auzi buf in tot bucurestiul lumea tace
frunzele cad impreuna cu oamenii in toamna asta pe drum e
inghesuiala in spatiile stramte apar
fotografiile cu mine de nicaieri sau poate
cineva asteapta sa fie impuscat de douazeci de ani cred ca ar fi
timpul sa o fac eu


pe drumurile acestei fiinte mascate lucrurile
incep sa se repete la urmatoarea statie
dupa ore de mers intruna ea va plange in fata unui necunoscut
ii va spune domnule cunosc prea multi oameni
si-s toti deodata