Oh Doamne!, ce-am ajuns din ce am fost!
Mi-e scârbă rău de-această zi de post
Mă tot gândesc la meșterul Manole
Prăjind o ceapă-n oala cu fasole
Mi-e scârbă măi femeie, mai ales
De p.m.s. și-acum am înțeles
Că limba mea-i tâmpită câteodată
Și p.m.s. e p.m.c. măi fată!
Da, recunosc în silă, cu rușine
Că se revoltă bestia din mine
Când tu ieși goală, fremătând din cadă
Și-ncepi în fața mea să dai din coadă
Iar bestia din mine îți arată
Că e sătulă, bleagă și culcată
Tu văduvă nurlie, nesătulă
Mă faci să spun cuvinte mari de hulă
Mi-e scârbă rău de toată ființa ta
Dar sunt poet..ce p.m.c. ai vrea?
Hai mișcă-n dormitor, fugi de te schimbă
Că astăzi am probleme mari de limbă.