Amestecare lenta, puroiul purulent
se prelinge in jos pe pielea fina
corpul vuieste intermitent
unduiri sacadate, un aer de felina

se ridica dinspre locul contopirii
tu te rezumi acum la a fi geneza unirii...

brate metalizate, patrund adanc
prin oglinda de cristal
in corpul omului, fecund
insamantand adanc bobul de smarald

care musca cu furie din
invelisul protector, subtire, infim

si atunci, in ultimul moment, la asfintit
apuci de coada sa de marmura
un cleste inrosit
si smulgi samanta cu o delicioasa pofta

scotand din radacina si aruncand departe
tiparul de aur al unei lumi ce se topeste in noapte...



bormasina, bormasina...