duc lucrurile la gură asemeni unui copil nelămurit

inima? arătător pentru care zilele nevenite sunt molii de duh sau poate inelele devorării

îmi mestec linia vieții și palmele încep să semene cu mâinile unei păpuși de plastic de cârpă de zăpadă de florile mărului de nevenitele învieri

nu de lemn – fiecare arbore își are unicul său gepetto – proteză a marilor salturi în gol

la ușa stelelor un covrig de câine visează găuri de covrig: primiți colindul?

cade un vierme dintre semințele cunoașterii și nici măcar nu pot înțelege dacă sunt eu

următorul fulg de zăpadă și-a devorat placenta îmbulgăririi

un nimic din ce în ce mai mare pe această pantă a raiului de gheață veșnică