Un copil gandea candva
Ca in noaptea cenusie
Nu se poate nici umbla;
Nici nadejde n-o sa fie.

Cerceta cu frica mare
Intunericul vietii,
Neafland vreo rezolvare
Spre primirea diminetii.

Orisice-i iesea in cale:
Apa, paine ori cucuta,
El credea ca e mancare
Spre odihna lui facuta.

Se-nsela amarnic, bietul,
Cand in fiece faptura
Isi punea credinta toata,
Neprimind o picatura.

Tremurand batea cararea,
Ce in vis parea sa-l duca,
Cand, trezindu-se, scaparea
Si-o punea intr-o naluca.