Adoarme copilul cu scândura pe mâna păgână îngânând o strofă alfabetică...,
Eu mă uit la ea, ea strânge din buze și cine mai știe ce vrea...,
E noapte, e liniște, e atâta tăcere între noi, e o tristețe infernală în ultima noapte...,
Ea tresare, eu mă uit la ea, ea moare încet, eu mor atât de direct...,
Gura mea e amară , plină de cerneală, plină de cuvinte dure de granit, de piatră rară...,
Corpul meu e atât de ușor încât fac o gaură în cer, în aerul din ieri, în miezul adevărului albastru...,
Capătă încet un altfel de indirect problema zborurilor cramponate de ieri...,
Cuvinte, iarăși cuvinte, doar cuvinte, hârtie, gol și o fetiță cu o albăstrea...,
Sunt un visător...,
Un roșu de copil ucigător...