Nu sper, în poala orei, ca răgazul
Să îmi aline clipele trudite.
Înfig săgeata-n vămi neprihănite,
Să-mi înroșească vrerile obrazul.

Alerg secunda-n râpi secătuite
Și sap în glod, ca să găsesc topazul.
Frământă calul nestrunit izlazul,
Dar țin căpăstru-n mâini bătătorite.

Rupând zăbala, în pământ împlântă
Copita tihnei care-a-ntârziat.
M-arunc în șeaua zilei ce-nfierbântă

Un ciob de cer în urmă aruncat.
Cu coama-n vânt, un inorog se-avântă,
Să întărească timpu-nrourat.


18 martie 2005