un copil rostogolește cerul
pe stradă
dincolo de timp

în pământ nu intră nimic
ne atingem unghiile
fără întoarcere
ne definesc alte umbre

se deschid lacăte
numai la ore fixe
închidem inventarul culorilor
nu mai e loc
pentru vorbe de fum

stăm lipiți
ca într-o apă secată
reflectați
de o deltă aparentă