mi-am ascuțit palmele
ușile varsă teama
ți-o lasă în poartă
ca niște bucăți de metal ce se desprind din caimac
și se-nspumează într-o perfecțiune cu rădăcini

din câte știu nici cafea nu mai pot bea

niciodată nu m-am gândit la ziua de mâine
n-ar fi trebuit să semnez fără picioare goale

am intrat bine în rol
nu, nu mă ascund
am calculat bine
îmi pun titlu și o să-ncep să defilez

am un corp de invidiat