avea o voce stinsă mama
parcă venea din altă lume
când am vorbit cu ea la telefon
știam că va pleca în curând
am plâns într-una de la viena până la arad
în fața porții mi-am șters lacrimile
am stat la căpătâiul ei două nopți
nu m-a recunoscut dar mă privea senină
știa că sunt unul dintre cei dragi
când am ieșit am auzit-o întrebând
cine a fost aici domnu iisus
da mamă e musai să plece acum
a zis că te așteaptă la el în paradis
i-a răspuns sora noastră mai mare
eu dincolo făcându-mi bagajul
îmi părea că-l văd pe mântuitor în fereastră
părea ostenit și-mi zâmbea
cineva a tras perdeaua
nu vrei să dormi puțin
ești atât de obosit
nu pot am drum lung de făcut
drum lung
lung
i-am zis