Umbra mea mă fură
am surprins-o noaptea
ciuntea bucăți mari de carne din mine
și ți le dădea ție pe ascuns
în mână avea o coastă smulsă proaspăt
din coloana vertebrală
atât de rapid ai camuflat-o în tine
cu o prestidigitație uimitoare
și dacă îmi aduc bine aminte
îți mai dăruisem una
cu puțin timp în urmă
am cerut o explicație pertinentă umbrei
de ce mă fură
de ce își fură propiul spectru
stătea tristă cu capul aplecat
ca un copil care își recunoaște vina
vidul din mine rămas
mi-a reamintit că o dată
ți-am dăruit
trupul cadou.