Nu sînt nori, ci din cerul nespus,
Ochii tăi, ochii tăi mă privesc,
Nu sînt raze de soare-n apus
Ci surîsu-ți, surîsu-ți regesc.

Nu sînt flori pe întinsu-ți pamînt
Ci sînt lacrime picurînd din văzduh,
Ochii tăi m-au durut, m-au înfrînt,
M-au pătruns cu putere de Duh.

Nu-s lumini, nu-s călduri, nu-s cîntări,
Nu-s nimic dintre tot ce crezui...
Ochii tăi, gura ta, dezmierdări,
Mîna mea, părul tău, Harul Lui.