eu nu mă pot detașa de mine
să mă privesc dinafară cu răceală

nu îmi sunt suficientă
am nevoie de toți oamenii aceștia
cu mâinile pline de gesturile mele
cu inimile mușcate până la sânge
de sângele meu
am nevoie să le ating gândurile
cu glasul
să le insuflu molecule de oxigen
în plămâni

ceva îmi spune că și eu exist
în realitatea lor
când le vorbesc despre dinte
pentru dinte
ei îmi arătă impresiunile lui
în ochi închis în ochi
iar când îmi deschid inima
le bate inima