Stau în centrul pătratului meu
și-mi despoi pereții de
pantomimice amintiri
derulate prin clișeul retinian
explozii de culori absorbite
de textura pânzei face ca
lumina să se descompună în
spectru lăuntric al Eului
amestecat cu aburul cafelei
unei dimineți muribunde
palma sărutului
ridicată spre cer
așteptă mângâierea.