Merg grabiti, privind in propriile vieti
Pasarile inca mai zboara, navigand pe vantul rece
E iarna, nu cad fulgi, dar simt ca timpul trece
Netulburat de incet, dar prea repede ca sa sageti
Cu privirea gandurile altor figuri

Presupun ca mimez de prea multa vreme existenta
Visele mele s-au zbatut sa lumineze, dar nu le-am zarit
Nimic nu s-a schimbat de cand am murit
Cred ca a venit momentul sa-mi arat reverenta
Si sa ma sting cu-adevarat

Inainte sa dispar am dreptul sa fiu din nou uman
Pentru o fractiune de secunda.... o clipa
Si totusi in mine ceva suspina si urla si tipa
Caci stiu ca tot acest efort va fi in van