ieri am uitat călimara cu cap de mort
pe coperta unei cărți
azi am găsit-o uscată -
avea urme proaspete de cuvinte

am deschis prima filă
era neagră

pe alocuri erau simboluri albe
cu aripi
grămezi de cuvinte ridicate sub
formă de statui

am căutat să privesc
și pe cea de-a doua

un vânt a scos din ea doar
pene
cu vârfuri albastre-violet
de care atârnau fraze nevrotice

a treia, a patra, penultima filă
pline cu tablouri și role de film

copii, femei, bărbați, bătrâni
își schimbau trăsăturile
într-o continuă metamorfoză
printre picături de sânge

ultima filă rămasă
era albă

nu avea urme, nu avea formă
și-atunci am început să plâng -
cu fiecare lacrimă
luau naștere cuvinte

***

de o viață întreagă plâng
deasupra aceleiași cărți