îmi pot imagina viața ta
cherie

cenușie cu drumuri anoste
și seara
când mănânci cu copiii tăi dickens
dulceață de vișine într-o chicinetă
unu pe doi
din farfurii de metal
laolaltă cu ceaiul de mentă
oftând
verzui

dacă nu s-ar împărți exact

între ore de curs
dus și adus de la școală și apoi
copiii rubens și louis
XIV
spălat călcat întins paturi
și un film second hand
la tv
și vise în care toate acestea revin
întretăiate de scame pe care-ai uitat
să le ștergi
care cresc

aș putea să te-așez într-un tablou

de marie laurencin
cu nuanțe sepia și blue kelp
ca în piesa aceea pe care-o asculți
ca să nu o iei razna când te sună ai tăi
să întrebe ce faci
cum o duci
dacă ești
întâmplător mai fericită
decât ieri

fiindcă ai încă gustul de vișine verzi

de pe vremea aceea când niciunul din noi
nu păstra zimțul morții mai mult de un pumn
azvârlit
cu sâmburi
pe geam

dar știu că e bine înfipt

pot citi urma trecerii lui pe obraz
peste trup
chiar în sâmburi acum fețe dulci de rubens
de dickens
de louis

și îl urăsc pe dassin oricum

deci stau deoparte cherie
joc șah citesc
și mă nasc
zi de zi
în alt timp

care nu e al tău

sunt bine cherie
___
Copyright Adela Setti