Cred că îmi era foame
de vreme ce trandafirii
șiroiau șîngele hulpav
în ghivece încinse.
Nu căldură simțeam,
doar transpirație proaspătă
picurînd- ploaie din ceruri-
spre ultimele ascunzișuri
ale trupului.
Foame mi-era cu siguranță,
de vreme ce pe muzica limpede a morții
auzeam, șters, chițcăitul șobolanilor.
Atunci a venit spre mine mirosul,
unic și nealterat...
Și doar uscăciunea buzelor
mă împiedica să mănînc...
gîndurile.