Ce singurătate își picură clipele!

Cântați-mi ceva vesel
Să-mi sară inima din loc
Și suflul meu să cadă frânt-
Să joc nebună
O ciuleandră

Cântați-mi ceva voios
Și-o să mă ridic
Din scaun de paralitică,
Cu trupul plâns de frică-
Să joc râzândă
La nuntă-naltă.
Cu voi alături să-nchin
Și cupa-mi de pelin.

Oh, cântați-mi, mai bine,
Un cântec păgân.
Să mă-mbăt halucinată
În joc de bacantă.
Trecut-au pe ieri pe-aici ielele ,
Mândrele
Și-n hora lor m-au chemat
Să mă prind.

Cântați-mi orice,blânzi menestrei,
Să nu tăceți o clipa....
Căci vremea mă doare
Și nălucile ei vor să mă-nconjoare
Cu imnuri mortuare.

Dar de va fi ca murind să mă nasc,
Alinați-mi visul cu o simfonie a mării.

Însă nu!Mai bine , în singurătate,
Cântați-mi ceva trist.