De-atâtea ori m-am aplecat cu frică
De necuprinsul ce-mi era ostilul.
Am reaprins cu vagi nădejdi fitilul
Uimirilor ce începeau să zică

Povești cu îngeri minunând copilul
Cu inima cât trupul de furnică.
M-am înălțat adultul ce ridică
Sonete-n vers creștin și-n tot umilul

Purtând vlădicii Coman drag de-acela
Ce m-a făcut cu sârg să-ngenunchez
ÃŽmprejmuind cu har ceresc capela.

Lângă altar poverile-mi așez.
Robust împing pe marea vieții vela
Să-nfrâng furtuni și pururi să cutez.


8 august 2007