ce-ar fi să-i arătăm tot ce i-am scris
să-i strecurăm pe sub ușă caietele
întregi pe care le adunăm de pe
străzi cu tot ce ne împiedică să
ne plimbăm ca niște oameni fericiți
cu tot ce ni se agață de picioare și
de haine până opriți ne înfiorăm
și ne scuturăm și
ca după beție așteptăm să ne revină
lumea în ochi și în urechi și-i scriem
ca și când am avea vreodată curajul
să urcăm până la ea