Carnația de sacru mi-e avutul
ce-l scad pe palme lacom si supus
când caut cu fervoare începutul
sau când, sfârșit, privesc din nou în sus;
când ruga idolatră mă seduce,
în desfătarea orelor de vis
și îmi crestez pe pieptul stors o cruce
cerșind în Ceruri ca să fiu închis;
sau când îngrop ofranda de credință
la plămădirea fiecarui gând
ce-mi ispitește drumul de căință
tăindu-mă cu vrerile de rând
și îmi presară pulberea greșelii
pe răni. M-ascund în umbra îndoielii.