E umbra pietrei, blândă. Înainte
Îmi stă poteca, arborii și cerul.
Nu-mi e răsuflul ascuțit ca fierul,
Dar urc decis, cu nerăbdări în minte.

Oricât ar fi de nestatornic gerul
Și verile ne-or da răgaz fierbinte,
Revin s-aud din lucitoare flinte
Un plesnet surd ce-a despicat eterul.

Pe culmi așteaptă, scrutători, trompeții,
Să dea de veste, într-un ceas târziu,
Că peste cetini vor zbura ereții

Să țină-n pliscuri cugetul pustiu.
Dar zidul zvelt își va chema drumeții
Ce vor aprinde-n turnuri focul viu.


17 august 2007