la malul mării gara-i un refugiu
călătorul cu rucsac și cort pe umeri
se privește în pereții de sticlă
imberb
își vede coarnele
se crede cerb
un lopătar plutind pe munți de frică

de salvamarul cu pușcă mă tem mi se face răsăritul ghem
ca o pisică numai gheare înfiptă-n corzile vocale

uite ne rămâne poza ovală poza trucată rudimentară
păstrată pentru supracopertă drept pensie alimentară sau rentă

limbile capul poeților pe tarabe pisica zvâcnește din coadă din labe
miaună disperat se zbate deci speră că înecarea e viageră

am lacăt la gură port cheia la gât mă țin încuiat în afar-de urât
semn ciudat asfaltul înghite urma noastră despicată-n copite

închideți geamurile! valurile-s înalte se va îmbiba sarea în carte
veți fi invadați de meduze noduri în gât cu rol de ecluze

și nici un vânzător nu iese bătând viclean din gene dese
îmbiindu-ne tragându-ne înăuntru jecmănindu-ne banii sau cuvântul

ne așezăm în tren ca-ntr-o galeră
cu pielea spatelui întinsă pentru tobă
hăitașii bat în roți
sunt îmbrăcați în robă
calea ferată fuge șerpuit