zâmbetul tău a umplut cerul de fluturi
zilei i-ai împrumutat răsăritul
golul dintre coaste zboară cu un veac înainte
se prinde singur în lațul ce strânge

coboară vorba ta pe drum de lumină
îmi taie jumătate de limbă
tac mă întind peste umbra lunii
fluturii urcă pe scara de sânge