catalin, nu stiu cand ai citit ultima data un text literar
mai precis nu stiu cand
un poem
citez:
“eu ioana am construit
la rosu am zugravit am
pus parchet de bambus
am raschetat am ceruit
am rascolit ale mele si
citez:
“am gasit un sarut de siguranta mototolit in spatele
unui sertar mereu inchis am gasit netezit desfasurat
un sarut de siguranta
ca pe un covor rosu de oscar in care niciodata
niciodata, catalin, nu se vor infunda tocurile
vedetelor pe care nu va atarna trena din rolul principal
spre care, iti promit, niciodata nu vor alerga paparazzi
uite!
citez:
“cladirea rasuna ecouri statuile au adormit in ploeiala lor
microfonul tiuie fotoliile din loja isi rastoarna evantaiele
partitura a alunecat pe goarna saxofonului si lampile
lampile clipesc si mor in scurtcircuit pana cand
pana cand, dragul meu catalin, plusul rosu
se desface sangeriu in spotul ultimului
reflector inca functional

sa-ti spun de ce meriti un branci pe treptele moi ale templului
pentru zambet zambet zambet vis dorinta amintire zambet
efortul molarului scanteietor fara macar un blitz sau film
in aparat fara macar refren la cantecul vacantelor de la neptun
fara macar o negare o grimasa o lacrima un contrapunct

“nu stiu - citez - cand ai citit ultima data un text literar
un poem o tanguire un ghiont in plex o minciuna
un adevar asculta la mine, catalin, poimaine crestez
un sarut de siguranta in carena pragului meu lacuit
calca atent

citez:
…au ramas cioburi de la sticla de spumos (…)
…sa nu te tai la calcai!”