sunt de curând întoarsă în somnul animal
să-mi regăsesc curată și ne-ncolțită firea
e timpul scurt și – plasă – amintirea
mă cheamă înapoi pe mal

ieri ascultam pe dealuri balada celui mort
(știam că se-necase de sete și uitare)
eu l-am văzut odată. ciudată-asemănare
cu umbra-mi tremurată ce-n liniște o port

veneam des la fântână. neînțelesu-i cânt
îmi tulbura memoria pierdută între semne
cei de acasă îmi descântau - pesemne
că mă-ntorceam nebună ieșită din mormânt

și ieri simțeam adâncul mai trist ca altădat’
pe marginile umbrei creșteau în voie spinii
vibrau clopote grele în plângerea luminii
turnându-mi în timpane un înțeles ciudat

zăresc în luciul apei un tigru orb și slut
închid pleoapele bine să-i deslușesc cuvântul
cercul fântânii. se clatină pământul.
și gleznele și cerul. am râs și am căzut

cale de șapte poduri pe șapte zări de mers
ajung într-o pădure-nroșită și pustie
deschis e zodiacul și-n salt-de-veșnicie
azi îmi dezleagă firea și ochiu-n Univers

„tu te-ai desprins odată din trup de tigru pur!”
- încep să-mi simt lăuntric puterea moștenită -
„fugiți! de gheara-mi otrăvită
n-o să mai scape nimeni, jur!

cum dincolo tăcut-am - aici să urlu vreau
să sfâșii ce dincolo mereu am mângâiat
mi-e creierul în flăcări și sângele turbat
îmi cere-al vostru sânge! dați-mi să beau!

din ale voastre oase îmi voi clădi palat
pe seama morții voastre voi râde și petrece!
vreau ochi măriți de spaimă și vreau fiorul rece
al ultimelor clipe ce-aveți de le-ndurat!

și-n ceas cumplit de vrajă eu rege-ntre feline
pândind ciuta pierdută în rostu-i de tribut
voi învia o dată pe secol neștiut
în fata care-n sânge se-aseamănă cu mine”

fântâna plânge iarăși neînțeles și trist
măsor cu ceasul tâmplei o stea ce mă petrece
în locul umbrei mele. lângă fântâna rece
umbra se frânge-n două cum crucea unui Crist