am făcut curat în camera mea
pe câteva foi combustii interne
ard și acum ca niște lămpi cu ulei râncezit
uneori fumul înecăcios mă trezea din somn
așa că am hotarât să le arunc
dincolo de orice incizie

mi-am aranjat vălurile
care-mi acoperau fața
ori de câte ori ieșeam din mine
pe ele doar le-am ascuns mai bine
în fundul raftului să nu le mai văd

am șters praful care de multe ori îmi părea
un șevalet pe care semnam mereu în aceeași
limbă necunoscută

la suprafață totul părea clar, mobila lucea
m-aș fi putut pierde în fiecare obiect
dar am făcut o înțelegere cu tine

pe dinăuntru nu m-am curățat
încă mai suport vitraliile tale
care mă îngrădesc
poemul acesta ar putea fi varianta
unei ferestre