seara, târziu, obișnuiesc să ies la plimbare
lângă mine vine câinele_de_cartier
agitându-și coada ca un metronom
coada lui mă lovește peste picioare
și-mi face vânătăi

mergem alături ca doi prieteni
trecem prin parc, ne oprim în dreptul statuii lui eminescu
eu mă chinuiesc să-mi aduc aminte un vers
„lună, tu, stăpâna mării…”
el își marchează teritoriul
la fel și la statuia lui preda

mon cher! îi spun eu câinelui_de_cartier
hai să ne îmbătăm și să mergem după gagici
el se uită la mine apoi privește în sus și începe să urle la lună
luna e ca un cap chel
se uită și ea la câinele_de_cartier și spune:
taci, mă!