De ce să scriu sonete azi, când veacuri
De gesturi tandre-au devenit istorii,
Când melosul suavelor prigorii
A fost ucis în silnice atacuri.

Ca să mai simt parfumul fin al florii,
Să urc visări de taină în hamacuri
Și magice săruturi din iatacuri
Să le prefac pe toate în victorii.

Ca să-mi cultiv râvnirile ascunse,
Uitate-atât sub un tărâm anost,
Prin văgăuni cu întuneric unse

De gândul blând, cel ce cândva a fost.
Zvârlind poveri, de îndoieli străpunse,
Mai scriu sonete, ca să am un rost.


11 februarie 2006