de cât timp ne știm noi, eugen?

îmi place de tine încerc să fiu liniștită
nu trebuie să se termine așa
berea ta la mine în frigider tricoul tău la mine pe scaun
pot să mă urc pe tine un pic
o portieră parcată se deschide brusc o smulg din viteză
de ce îi minți când numele tău e altul?
tu ești curat ca un delfin tu ești mereu cât pe ce să ai dreptate
în viața asta scoatem sâmburii ne părăsim
cu ochii de pisic lipiți cu burțile albe
nu-ți fie teamă încălzește-mă cu pielea ta moale
și tot așa din căutare în viol
cum faci tu aerul să fiarbă cum întunericul întinat
tăcerea unduitoare erau și oameni cum îi sfiam
din gesturi explozii și oscilații
lasă-mă să îți explic cum înțeleg eu asta
o rochiță în dungi plutind pierdut pe ape

te îmbeți te gândești la dragoste și devii rău