așază-te frumos pe scaun, nu te mișca

în corpul de lângă tine viața intră și iese cu furie
ca-ntr-un tunel neguros prin munți
trecem prin el, trecem, ocolim prea mult
dacă nu ne oprim, ne umplem cu forme goale
absențe

așază-te frumos pe scaun, îți repet

acest tată își trântește soarta pe dușumea
o strângi, o îngrămădești în tine
corpul tău ascultător și deschis ca o groapă
nu refuză nimic din durere, pumnii tatălui urlă
noapte de noapte

- cine Dumnezeu atinge doar cu gândul și vindecă
cine Dumnezeu a dat minții forța delirantă
să se desprindă din corp, să spargă sub tălpi
celule minuscule, artere pline de limfă? -

așază-te frumos pe scaun și taci