E-o lume straina, prin care pasim
Adesea cu teama, caci nu regasim
Lumina, ce-anima un suflet frumos...
In jur, totu-i negru, urat, tenebros...
Speriate priviri ne-nsotesc, pas cu pas
Oameni par disperati...nu mai stau la taifas
In ce lume de chinuri si trista traim ?
Ochi in ochi, iat-acum nu mai vrem sa privim
Si de-n cale-ti apare, zambind, un om bun
Il tratezi pur si simplu, ca pe un...nebun !
Am ajuns disperati sa ne-ascundem in noi
Apasati doar de griji si de-aceleasi nevoi...
Dor imi e de-un prieten cu zambet frumos...
Sa admir bunatatea unui suflet duios...
Ca si cum suficiente necazuri n-ar fi
Ne taram pe la medici, de parca ar sti
Leac sa dea pentru trup,doborat de dureri
Intr-o lume in care, doar cu sufletul speri
Sa lasi totul in urma, nu sa plangi un trecut
Care-a fost cum a fost, dar visand inceput
Cu ideea ca urci spre mai bine, incet
Nu s-auzi zi de zi doar al lumii scancet...
Tristi si straini pasim pe langa viata
Caci orbi suntem, cand mergem, turma-n ceata
Si nimeni decat noi, nu e acum in stare
Sa ne arate-n jur
Cum zambeste o floare,
Cum alearga in zbor fluturii catre soare,
A vietii maretie,
Noi ce suntem doar clipa
Si-n care-ncet, ne pierdem,
Ades, facand risipa.....