calculase totul până în cele
mai mici amănunte
știa la ce oră florăreasa din stația de tramvai va vinde
primul buchet de garoafe
care era magazinul în care orbul cu bastonul
de nuc va pune în sacoșa găurită ultima sticlă de lapte
știa câte metrouri vor ramane în depou
sau câte perechi se vor despărți din cauza vremii
știa soluția la marea problemă a quadraturii
îi venea chiar foarte ușor să spună câte grame
merg cu sufletul în moarte și câte nu
nu mai spun de precizia cu care erau grupate pe zodii
stelele care nu cădeau niciodată
sau câte picături de ploaie ocoleau un ochi
și chiar dacă acestea toate s-ar fi produs deodată
el nu ar fi fost în niciun fel încurcat
îi mai rămânea destul timp să-și chestioneze angajații
în legătură cu starea lor de sănătate sau postumă
și chiar să alerge câțiva kilometri de parc

în ziua în care totul părea așa de bine pregătit
când se știa atât de exact
că orașul va avea 10 ore de lumină și 2 decese
exact în ziua aceea
din neglijență sau nu a încurcat ciorapii
din motive ușor de înțeles
metroul nu a mai sosit la timp
femeia cu flori a rămas între stații
bătrânul orb a fost nevoit să stea mai mult în baie
luându-și adio de la ultima sticlă de lapte
pe care oricum nu reușea niciodată să o vadă
numărul perechilor care se despărțeau din cauza vremii
s-a redus la jumătate
problema quadraturii a rămas tot o problemă
sufletele intrau și ieșeau fără să mai respecte ordinea
stelele fixe au început să se miște
sau să cadă
ochii mai ales cei albaștri se umpleau în mod
inexplicabil de o apă sărată

dar el nu a regretat nimic
continua să viseze mai departe la planul său măreț
mai ales că ciorapii îi veneu ca turnați în picior
iar umbrela se asorta perfect cu creația