Citindu-mi sufletul deschis ca pe o carte,
filă cu filă-
respirare-ntretăiată
în căldura de cristal a nopții-
m-am prelins pe țărmul mării,
m-am tăiat în colț de stea.

Dimineața mi-a bătut în poarta
întredeschisă de valurile gândului
rătăcit pe mare.

Nu...nu i-am putut deschide:
eram dragoste înaripată,
fir de nisip purtat de vânt
la marginea rasaritului
din părul ei...